DIN VIATA

Ce le lipseste animalelor de companie?

octombrie 14th, 2016 Niciun comentariu

De curand, cam vreo trei luni, am adoptat si eu o pisica. De fapt, daca stau sa intru in detalii, mi-a dat-o o prietena care a plecat din tara si a decis sa nu o ia peste hotare. Inainte sa-mi criticati prietena ca si-a lasat pisica aici, pe cand ea a plecat, lasati-ma sa va spun ca, de fapt, nu prea avea cum sa-si ea cu sine animalul de companie, doarece casa in care urma sa stea era a unui proprietar care nu permitea sa stea cu animale de companie. Da, ar fi putut sa gaseasca altceva, dar la pretul bun pe care il avea la acel apartament si bugetul modest de care dispunea, au constrans-o sa-mi lase mie pisica. Eu am mai mers la ea in vizita, deci pisica ma cunostea intr-un fel oarecare. Desigur, i-a trebuit o perioada de adaptare, este ceva absolut normal. Dar ne-am imprietenit rapid si am indragit-o mult. Cand veneam in fiecare seara de la serviciu ma astepta la usa si dormea noaptea cu mine in pat. Iar dimineata, are obisnuinta sa vina sa-mi dea cu laba peste fata. Da! Este o placere sa traiesti cu o pisica si spun asta sincer.

Cu toate astea, mi s-a intamplat ceva prin care mi-am dat seama ce anume ii lipsea acestui animalut drag mie.
O saptamana intreaga am stat acasa. Am preluat toate sarcinile de la serviciu pentru a lucra de acasa si astfel, am reusit sa petrec mai mult timp alaturi de mita mea. In aceasta saptamana mi-am dat seama cat de mult se plictiseste ea, saraca, fara mine acasa. Cat aveam de lucru la laptop statea langa mine. Chiar daca dormea, oricum venea sa doarma langa mine. Cand ma mutam cu laptopul in salon, la bucatatie sau la balcon, oricum venea dupa mine. Mi-am dat seama ca, de fapt, ea are nevoie de mai multa atentie decat mi se parea mie si ca se plictiseste rau de tot cand ramane singura acasa.

In aceasta saptamana mi-a facut si multe batai de cap. Nu stiu daca ati asistat vreodata la situatia in care o pisica, in mod constient si intentionat, impinge cu labuta un pahar cu apa de pe masa? Nu? Pai, eu am asistat. Stateam chiar in fata ei si ma uitam sa vad ce o sa faca, iar ea impingea paharul cu apa spre marginea mesei. Pana cand, chiar la dat jos. Nu am certat-o, dar, va dati seama ca erau intentionate actiunile ei? Astfel mi s-a intamplat si cu o farfurie cu faina. Sincer, cu faina a fost mult mai grav. Era faina in toata bucataria, pisica – si ea plina de faina. Efectiv, nu stiam de unde sa incep sa curat.

Cu toate astea, tin foarte mult la ea. Si saptamana aceasta mi-am dat seama ca are nevoie de mai multa afectiune, dupa felul in care venea la mine si cauta mangaieri, dupa felul cum dormea langa mine cat eu lucram la laptop. Animalutele noastre de companie sunt niste suflete care ne asteapta nerabdatoare sa ne intoarcem dupa serviciu acasa.
Ma intreabam: oare nu este ceva gresit in tot acest proces? Adica, nu cumva aceste animalute sunt, de fapt, niste obiecte pentru divertisment si pentru a nu ne simti singuri? Ma refer la faptul ca pisicile de acasa, de la tara, de la bunica mea, au o cu totul alta viata, ele sunt mai libere, ele pot sa hoinareasca cand vor, pe cand cele inchise in apartamente, au un stil de viata pe care i-l impunem noi si asta mi se pare atat de incorect, atat de drastic.

In timp ce ma gandeam la aceste lucruri o imbratisam pe pisica mea draga si ma gandeam cat de fericita s-ar simti ea daca ar trai la tara, unde ar putea sa hoinareasca cat ar dori si sa faca, practic, orice ar vrea.

    About the author

    Cum cauti mai eficient pe site-urile de matrimoniale moderne?

    Niciun comentariu

    Ce nu trebuie sa faci cand abordezi o persoana in online?

    Niciun comentariu

    A vs AN in LIMBA ENGLEZA

    Niciun comentariu

    O zi pe malul marii

    Niciun comentariu

    Accidentele cu trenurile cu petrol

    Niciun comentariu

    Modestia – o bijuterie

    Niciun comentariu

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *